Odata plecati din Cheia, ne-am indreptat catre satul Rimetea cu scopul de a fotografia Piatra Secuiului la apus. Rimetea...un sat in care multa lume nu vorbeste decat maghiara, casele sunt albe (parca ar fi o conventie), aproape toate cu ferestre mici, iar peisajul te fura in orice directie ai privi. Am urcat pe deal, chiar langa punctul din care parapantistii isi incepeau zborul. Erau oameni multi, frumosi, cu o pasiune la fel de frumoasa. Stiu ca la un moment dat am numarat 25 de parapante in aer, iar la sol erau mai multe. Am stat si am admirat peisajul, in speranta ca stancile vor reflecta o lumina portocalie la apus. Dupa 3-4 ore acolo, pe deal, pilotii s-au desprins de sol pentru ultima data, astfel ca nu ne-a mai ramas nimic de vazut decat umbra stancilor din spate, care acoperea satul Rimetea si urca pe Piatra Secuiului. Si am tot vazut cum urca timp de doua ore. Dar a meritat; lumina a devenit in cele din urma portocalie, iar peisajul arata fantastic. Dupa ce am imortalizat acel apus, cu un bronz cum doar tractoristii mai au, am coborat dealul cu gandul la ziua care tocmai era pe cale sa se incheie. Ajunsi in sat, stralucirea soarelui nu se mai vedea pe stanci, insa lumina subtila a amurgului m-a facut sa mai declansez o data. Norocosi trebuie sa fie oamenii de acolo...vad muntele prin gemuletele caselor in fiecare dimineata. Trebuie neaparat sa ma intorc cu alta ocazie, deja sunt fascinat.
Acum iata si imaginile:
Niciun comentariu:
Trimiteţi un comentariu